Razboaiele greco-persane

Gandul la un stat unitar sau chiar imperial le-a fost strain grecilor.In acelasi timp,diversitatea regiunilor tarii,cu numeroase insule si triburi dispersate,a dus la aparitia de diviziuni politice. Lumea greaca(sau elenastica) a fost astfel formata din imbinarea unei sumedenii de orase-state sau polisuri(de exemplu civilizatia sumeriana din Mesopotamia),care si-au pastrat cu ardoare independenta.
Colonizarea a dus inevitabil la razboi,iar razboiul a dus la randul sau la marirea aristocratiei armate,care odata cu colonizarea a primit o parte de pamant potrivita ca marime statutului lor,toate acestea conducand la aparitia unei aristocratii nobiliare latifundiare si la o puternica stratificare sociala in nobilime,negustorime si taranime. Mijlocul fiecaryi polis era acropola,inaltime intarita ce includea o cetate aristocratica(noblime,regi),sub care se dezvolta cetatea negustorilor si mestesugarilor si carea aveau in imediata ei apropiere proprietati agricole cultivate cu succes,toate acestea formand polisul,orasul-stat.Astfel au fost create in Grecia 400 de mini-state,in care Attica si Atena,care era cea mai dens populata aveau cel mult 250.000 de locuitori. Sparta,unul dintre cele mai mari state,avea o suprafata de 90 km2 si putea fi strabatuta fara prea mari probleme intr-o plimbare de duminica.
Saracirea majoritatii populatiei din orasele-state grecesti,unde trebuia ca toti sa lupte si sa cada pentru patrie in razboi,indiferent de averea si vointa nobilimii,a condus in majoritatea polisurilor la revolte. Acestea au propulsat la guvernare tirani(cum ar fi Pisistarte,Dracon,Solon etc.) si care s-au incheiat prin redactarea de legi si acorduri democratice cu cel mai important organ al Adunarii Poporului,in care deciziile erau luate de fiecare membru liber de varsta adulta al comunitatii grecesti.
Democratia a ajuns la apogeu in Atena in timpul lui Pericle.Doar in Sparta nu se schimbase nimic intre timp. Conducatorii ei dorieni traiau de mai multe secole intr-o comunitate armata organizata in mod democratic,care respecta ierarhia militara doar in vreme de razboi,cand puterea era preluata de doi regi-preoti. Desigur,democratia era valabila doar pentru spartanii dorieni Toate celelalte populatii,subjugate,mai ales cea ahee,erau reprezentate de multimea de zeugiti lipsiti de drepturi si indeosebi de cea a taranilor hiloti.
Dezvoltarea Greciei si a coloniilor sale,concurenta comerciala exercitata de Imperiul Persan in devenire la rasatit si,mai presus de acestea,relatiile cu importantul lor vecin,cune initial,au adus mai ales in urma revoltei grecilor din Asia Mica impotriva persanilor in anul 499 i.Hr.,la confruntari armate ,asa-numitele razboaie greco-persane. Ele au durat din anul 500 pana in 487 i. Hr. si s-au incheiat cu victoria desavarsita a grecilor si crearea unei aliante maritime a tuturor grecilor,carea a adunat mijloacele necesare unei noi posibile confruntari cu persii. Cu banii colectati si transferati apoi Atenei(Partenon),s-a asigurat mai tarziu reconstructia Acropolelor ateniene distruse de persi.Acesta a fost si una dintre cauzele razboiului intern,am putea spune civil,de pe urma,carea a stabilit statul in asa masura,incat el nu a mai reusit sa i se impotriveasca noului dusman de la nord,Macedonia.

Colonizarea greaca si organizarea politica

Muntoasa parte sudica a Balcanilor sau Grecia contemporana avea prea putin pamant fertil pentru a-i hrani pe toti cei nou-veniti in migratiile grecesti. Urmarea migratiei a fost initial ascensiunea aristocratiei militare,iar apoi a celei latifundiare,ceea ce a insemnat concentrarea proprietatilor de pamant in mainile unor familii cu putini membrii.
Cea mai importanta cauza a migratiei in zona costiera a Asiei Mici si a Mediteranei,inclusiv a Marii Adriatice,a fost fara indoiala invazia doriana in Peninsula Balcanica si apoi in Grecia.Primul val de colonizatori au fost refugiatii ahei,care au ajuns intre anii 1200-900 i. Hr. in Cipru si pe coasta Asiei Mici. Au construit orasele Efes,Milet si Foceea. Dupa anul 750 i. Hr.,cetatile grecesti au creat numeroase colonii urbane. Corintul a fondat Kerkyra(Corfu) si Siracuza in Sicilia;Sparta a creat Tarentum(Taranto);Kalkis si Eretria au fondat in jurul anului 600 i. Hr. Massilia(Marsilia) etc.
In anul 350 i. Hr.,Siracuza numara deja 250.000 de locuitori,maai mult decat orasul-mama. Legaturile dintre cetatile intemeietoare si colonii au continuat sa existe neincetat. In ciuda legaturilor comerciale active dintre orasele grecesti si coloniile lor,ambele aveau temut rival mai vechi,fenicienii. Aceasta lupta s-a incheiat abia odata cu distrugerea de catre romani a imperiului comercial fenician. Un cuvant greu de spus in crearea coloniilor grecesti l-a avut Oracolul din Delfi. Preotii ii sfatuiau mereu pe mediatori sa ridice asezari pe coasta unor golfuri bine aparate,cu pamant fertil(de pilda Naxos-Taorminia de astazi,pe coasta estica a Siciliei,Agrigento,etc)

Grecia veche- Civilizatia Cretano-Miceniana

Imaginea pe care o avem despre cele doua civilizatii,numite si civilizatii grecesti vechi-civilizatia cretana,mai veche si civilizatia miceniana,mai tanara- a fost alcatuita in urma sapaturilor incepute in 1899 in Creta de arheologul britanic Arthur Evans si continuate de succesorii sai,iar in Grecia continentala si in Asia Mica,de cele realizate de negustorul german Heinrich Schliemann. Atheolog amator, Schliemann a descoperit,cu cartea lui Homer in mana,Micene,Tirint,Orhomenos si Troia(Ilion) din Asia Mica,astazi dealul Hisarlik. In cele din urma s-a dovedit ca epopeile homeriene Iliada si Odiseea si legendele preistorice grecesti despre Iason,Argonauti,Tezeu si Ariadna din Creta,desi fusesera scrise cu 300 de ani dupa intamplarile relatate,aveau continut istoric destul de autentic. Inceputurile civilizatiei cretane se situeaza cu circa 5000 de ani in urma,cand cretanii,probabil rude ale hititilor din Asia ,ica,s-au asezat pe insula. Istoricii ii numesc pe cretani minoici,dupa legendarul lor rege Minos. Intre 2500 si 1400 i. Hr.,ei au construit palate impresionante in Cnosos si Faistos(este remarcabil palatul ridicat in nordul insulei,la Cnosos,unde a fost gasit printre altele cel mai vechi tron din Europa).
Cretanii posedau unelte avansate si erau capabili sa realizeze obiecte decoratie deosebite. S-au transformat intr-o importanta putere navala si comerciala in Marea Mediterana si au stabilit cai comerciale active pana in Egipt, in Grecia si in zona mediteraneeana apuseana. Prabusirea acestei civilizatii in jurul anului 1400 i. Hr. ramane o enigma pana in ziua de azi. Unii oameni de stiinta atribuie declinul Cretei exploziei insulei Thera(Santorini de astazi),altii,colonizarii succesive realizatee de aheii greci ,pana la distrugerea totala provocata de invazia doriana.
Mai multe informatii despre aceasta civilizatie aflam abia odata cu descoperirea facuta in anul 1951 de arhitectul britanic Michael Ventris,care a descifrat scrierea liniara greaca B sau silabar,mai noua in comparatie cu scrierea liniara A.
In jurul anului 4000 i. Hr.,triburile indo-europene au inceput sa se aseze in Peninsula Balcanica:initial arkadienii,urmati de ahei,ionieni,beotieni si dorieni,iar mai apoi de iliri si traci In jurul anului 1600 i. Hr.,s-au format puternice centre ale statelor tribale la Micene,Tirint,Orhomenos,Dendri,etc.
In anul 1876,Heinrich Schliemann a excavat Micene. A descoperit morminte si masti mortuare din aur, asa-numitul Tezaur al Atrizilor,obiecte din jurul anilor 1600-1450 i. Hr..Schliemann adusese deja la lumina Troia in 1870(Tezaurul lui Priam).
In ciuda faptului ca Schliemann datase gresit Troia lui Homer,sapaturile au fost legate de poemul acestuia despre atacul fortelor unite ale cetatilor grecesti Micene,Tirint,Arogs si Sparta(greciiu aheeni) asupra Troiei,care fusese asediata vreme de 10 ani inainte de a fi ocupata in anul 1184 i. Hr.  Aceasta campanie descrisa in termeni romantici nu e nimic altceva decat expansiunea colonizatoare ahee,petrecuta in culmea puterii ahee in jurul anului 1200 i. Hr.
Anul 1000 i. Hr.,cand noi valuri de greci dorieni au patruns in Peloponez,a marcat finalul acestei culturi marete,preaslavite in poeme epice.
Au urmat ani si ani de lupte intre dorienii aflati la putere si supusii lor fara voie. Acest "ev intunecat" a durat de prin 1100 pana in 900 i. Hr. Ultimele cercetari leaga Troia de traditia hitita.